Dintotdeauna mi-a placut sa fotografiez.

La inceput, doar apasam un buton, lasand reglajele aparatului in grija celor mari. Apoi a venit primul aparat (pe film), un Smena 8M, care imi ierta usor micile greseli de expunere si ma rasplatea cu poze minunate...

Urmatorul aparat foto era (si inca mai este) o mica bijuterie: Rollei XF35. Cu un obiectiv fix, luminos, de 40mm, focalizare tip rangefinder si expunere automata, Rollei-ul nu lasa loc de greseli. Dar nici de experimente...  Asa se face ca acum 15 ani am trecut la primul SLR, Zenith 122. Intr-un timp relativ scurt am adunat o multime de accesorii care-mi dadeau libertatea de a aborda aproape orice gen de fotografie: inele de macro, al doilea obiectiv, adaptor wide, blitz... Acesta a fost aparatul care m-a invatat cu adevarat sa fotografiez si de care m-am despartit foarte greu.

Au urmat apoi aparatele digitale, dintre care Nikon D40 mi-a fost cel mai drag. Nu va lasati pacaliti de cei doar 6 megapixeli, D40 este un lup in piele de oaie! Nici un alt aparat dupa el nu sincronizeaza cu blitz-ul la 1/500sec., iar cei 6MP pot scoate fotografii pe hartie la dimensiune A3! Multe dintre cele mai frumoase cadre le-am tras cu D40-ul. http://www.comunitatefoto.ro/membri/mimi74/ Inca il mai pastrez, ca aparat de rezerva.

Acum folosesc un Pentax K5, aparat semi-pro (nu este full-frame) care are unul dintre cei mai buni senzori de imagine de pe piata, mai bun decat al multor aparate profesionale, cu mult mai scumpe  http://www.dxomark.com/index.php/Cameras/Camera-Sensor-Ratings/List-view